Marmura este o rocă naturală metamorfică, foarte dură, în compoziția căreia se găsește carbonat de calciu. Formarea marmurei este rezultatul recristalizării calcarului în urma unor presiunii și căldurii intense din timpul proceselor geologice desfășurate pe perioade foarte mari de timp. Roca rezultată în urma acestor procese și transformări are o structură cristalină etanșă și o porozitate redusă, dar bine definită. Această structură a marmurei îi conferă eleganța caracteristică și posibilitatea obținerii unui lustru perfect.

        Marmura este una dintre cele mai folosite pietre naturale în arhitectură, construcții, amenajări interioare și interioare, cât și în sculptură. Având o porozitate foarte redusă, marmura, mai ales cea șlefuită, se comportă foarte bine în condiții de umiditate, având o rezistență sporită față de acest factor și posibilele sale efecte nedorite. Totuși, carbonatul de calciu aflat în compoziția marmurei, este sensibil la acțiunea acizilor.

        Reacțiile marmurei la contactul cu agenții acizi diferă însă în funcție de tipul acestora, astfel că, pentru a evalua gradul de solubilitate și impactul asupra durabilității marmurei, este important să se determine exact tipul de agenți care produc deteriorarea acesteia. 

        Există două tipuri de marmură, cea pe bază de carbonat de calciu și cea pe bază de dolomit. Aceasta din urmă este mult mai rezistentă la acțiunea acizilor decât cea pe bază de carbonat de calciu. Paleta de culori a marmurei este diversificată. Ea pornește de la albul sidefat și continuă cu galben, verde, roșu, cenușiu, până la negru, în funcție de compoziția minerală a fiecărui bloc de piatră.

 Utilizare

 Marmura este utilizată pe scară largă în amenajări exterioare și interioare. O regăsim în cadrul pereților exteriori sau pe pereții interiori, la pardoseli, scări interioare sau exterioare, blaturi, glafuri, dar și în diferite ansambluri decorative, ca și în sculptură. Este o rocă rafinată care înnobilează încăperile sau clădirile.